Meniul are vreo opt pagini şi e scris fără diacritice. În schimb, are vreo 50 de gafe monumentale, cam două la cinci cuvinte. Am ales aci doar spuma flagrantelor.

pe calea ferată. Era o povestioară de Valentin Silvestru, cred. Acu', asta e de râs, da' treaba nasoală e că nu-i poveste. E adevărul gol-goluţ. Un incompetent (ca să vorbim frumos) semidoct şi în general prost încearcă să răspundă la câteva întrebări simpluţe. Şi trage cu palma-n fasole de câte ori deschide gura (căsuţa).

Răspunsul simplu este: pentru că trebuie să reducă din cheltuieli. Cel mai simplu: Din cheltuielile pe care nu le poate redirija! Dacă reduci din cheltuieli la achiziţii, "investiţii" (în propriii clienţi) şi alte "iţii", se cheamă că nu mai poţi controla o bună parte din banii rămaşi (pensionaru' se duce să-şi ia lapte, fără să te întrebe de la cine să cumpere, iar profii sunt în stare chiar să-şi cumpere cărţi!), ceea ce nu sună deloc bine. Invers, dacă tai din cheltuielile incontrolabile pe drumul către beneficiar (pensii, salarii, alocaţii şi alte necunoscute), se cheamă că poţi poţi dispune discreţionar de o parte mult mai zdravănă din banii rămaşi.

Propune un nene Alianţa pentru Salvarea României. Formată din PSD şi PNL (PC nu?! iar dacă-i pe-aşa, să ia şi PDLicii). Mă gândesc că am auzit deseori expresia "Eu te-am făcut, eu te omor", da' nu şi "Eu te-am omorât, eu te învii" sau -- mai moale -- "Eu ţi-am rupt spinarea, eu ţi-o fac la loc".